Interviu Ciubi – Pisica Pătrată: “Mi-am satisfăcut dorința avută în copilărie de a ilustra Greuceanu”

L-am cunoscut pe Ciubi în urmă cu vreo cinci ani, cu ocazia unei expoziții pe care o avea la galeria Mora din București și care consta în desene al căror personaj central era pisica. Abia atunci am aflat care era legătura dintre acest grafician și “pisica pătrată” – unul dintre cele mai cunoscute personaje ale lui (care-și duce viața pe bucăți de hârtie, pe ziduri, cuburi de beton, garduri din București și alte orașe românești) dar și pseudonimul cu care Ciubi (Alexandru Ciubotariu) mai este cunoscut de către cei avizați -. Unul dintre cei mai buni street artiști și autori de benzi desenate de la noi, Ciubi sau Pisica Pătrată, este cunoscut însă astăzi, nu doar ca “tăticul” acelor forme pisicești pătrățoase care stăpânesc atătea zone citadine, ci și ca autorul unor proiecte editoriale și artistice deosebite: a publicat primul album de street-art din România, “Pisica Pătrată” (2010); a inițiat proiectul Muzeul Benzii Desenate – proiect pilot care a avut un spațiu fizic doar în 2011 la MNAC dar care continuă să existe sub formă de expoziții, conferințe, albume etc. -; coordonează colecția de cărți ilustrate “Radio-Prichindel” a editurii Casa Radio. Pornind de la impresionanta lui colecție de BD-uri, am vorbit cu Ciubi despre muzeul lui de suflet, despre festivaluri românești de benzi desenate și proiecte care-l țin la foc încins.

Știu că ești un mare colecționar de BD-uri. Ce conține această colecție ?

Colecția conține câteva mii de periodice dedicate BD-ului sau care au în componență BD-uri ce acoperă o perioadă cuprinsă între 1872 și 2014, câteva sute de albume și cărți BD. Toate românești. Pe lângă acestea, mai sunt alte câteva mii de titluri reprezentative pentru spațiul franco-belgian, american sau chiar japonez. Plus afișe, serigrafii, cărti poștale, timbre, pliante, cataloage, autografe și lucruri care au legătură cu banda desenată.

Ce se mai întâmplă cu Mezeul Benzii Desenate, cum funcționează în acest moment și ce fel de proiecte derulează?

După octombrie 2011, teoretic ar fi trebuit să se încheie acest proiect, însă datorită potențialului pe care îl are și a ajutorului unor prieteni și oameni care au crezut în mine, am reușit să continui acest proiect de suflet. El acum înseamnă editare de albume sau studii legate de banda desenata românescă, expoziții, conferințe sau “simplă” promovare a evenimentelor BD pe muzeulbd.ro. Momentan, este în desfășurare expoziția “Arta Benzii Desenate” la Biblioteca Națională a României, care încearcă, prin intermediul lucrărilor a peste 70 de artiști, să demonstreze că banda desenată este o artă în adevărtul sens al cuvântului – cea de a 9-a, așa cum este cunoscută în multe locuri din lume.

Am colaborat cu mulți oameni absolut minuanți, dar nu poate fi vorba de o echipă sau de sponsorizări. Cel puțin până acum. Pasiunea a fost cea care a ținut în viață acest proiect. Tot ce fac pentru a exista acest “muzeu” înseamnă un proces de acumulare pentru mine și pentru acest proiect în care am investit foarte mult, sufletește vorbind, și care sper că va deveni realitate într-o zi. Cu fiecare expoziție sau carte editată, se poate învăța ceva care să ajute la conturarea cât mai corectă a unui astfel de muzeu, deocamdată imaginar.

La sfârșitul lunii martie a fost lansat la Iași volumul “Greuceanu” – după basmul lui Petre Ispirescu, cu interpretarte vizuală care-ți aparține-. Ce a însemnat pentru tine lucrul la acest proiect?

O provocare, în primul rând. În prima faza, a fost o adevărată luptă cu mine însumi în ceea ce privește găsirea unei abordări grafice care să se ridice la nivelul cerut de colecția “Pasărea Maiastră” a editurii Vellant. Oricum, rolul editurii a fost extrem de important în acest proces, ei fiind cei care au avut încredere în abordarea mea îndrăzneață. Este o colaborare de care sunt foarte mândru, o colaborare care a reușit să mă provoace în așa fel încât am creat o grafică care functionează în carte fără nici o urmă de compromis. “Greunceanu” a fost un volum foarte bine primit și sper să ajungă în mâinile căt mai multor oameni.

Cartea a fost lansată în cadrul unui festival dedicat BD-urilor, Iași ComicsFest. Ce reprezintă un astfel de festival în România? Mai există și altele de acest gen?

În România sunt mai multe festivaluri decât publicații de BD-uri. Într-un fel este foarte bine pentru că astfel de manifestări popularizează arta BD-ului în întreaga ei complexitate, fie că vorbim de abordarea clasică sau pentru copii, fie ca vorbim de romane grafice sau abordări mai alternative și experimentale sau de foarte mainstream. Cred că există ceva pentru fiecare. Dacă vorbim de micul festival de la Iași, el a încercat să acopere mai multe aspecte pe care te aștepți să le vezi la un astfel de eveniment. Am avut expoziții cu diferiți artiști și stiluri de BD, ateliere BD, atât pentru inițiați, cât și pentru cei mici, librărie BD, proiecții, dezbateri, lansări, discuții și chiar actori costumați în super eroi.

Pentru ce alt basm cunoscut ți-ar mai plăcea să creezi BD-uri?

Sunt multe și foarte ofertante. Nu am neapărat unul preferat, mai ales că în ultima vreme multe au fost deja făcute de către alți artiști iar eu mi-am satisfăcut dorința avută în copilărie de a ilustra “Greuceanu” sau “Cipollino”.

Copilului tău îi plac BD-urile? Cum îi povesteși lui despre această pasiune a ta și cum îi explici felul în care se face un BD bun (dacă o faci)?

Îi plac și uneori citim împreună din albumele BD pe care le avem în bibliotecă. A avut chiar și câteva tentative de a desena BD dar este încă micuț iar arta BD este una destul de complexă.

Care e situația BD-ului românesc de astăzi? Ce artiști sunt mai pe val și unde publică ei?

Situația BD-ului românesc astăzi nu este mult schimbată față de anii precedenți. După unii, această artă este înfloritoare, dupa alții, minuată dar complet absentă. Sigur, e greu pentru mine să vorbesc fiindcă sunt direct implicat și am impresia că se întâmplă foarte multe lucruri, începând cu festivaluri și expoziții și până la albume și reviste. Realitatea este că prezența BD-rilor pe piața de artă este foarte scăzută iar aparițiile sporadice (desigur, în afara câtorva excepții). Sunt artiști care publică albume, sunt artiști care își publică singuri lucrările, există webcomics, sunt fanzine, este o revistă profesionistă care publică exclusiv BD, există o colecție BD a unei edituri, există traduceri, sunt artiști care publică in străinătate, deci avem câte puțin din fiecare.

Dar BD-uri de Ciubi unde mai pot fi văzute?:)