Poveste ”permanently under construction” – interviu cu patru oameni faini de la Cărturești (I)

Cărturești împlinește luna aceasta 13 ani. La aniversare, tocmai pentru că ne place tare mult Cărtureștiul și tot ceea ce înseamnă acesta, și pentru că avem atâtea lucruri frumoase în comun, mai ales vis-a-vis de dragostea pentru cărți, ne-am gândit să îi luăm la întrebări pe câțiva dintre oamenii de acolo.

Așa că am stat la o șuetă cu doi dintre cei care au făcut parte din echipa de la începutul Cărtureștiului, Daniel Voinea (manager pe partea de comunicare) și Adriana Voinea (care face parte din departamentul de HR), cu Cristian Mureanu (manager proiecte de dezvoltare, supranumit deschizătorul de librării ) și cu Mona Călinescu (care se ocupă de marketing online), cea care a fost ”infuzia de sânge tânăr” în conversația noastră (lucrează de doi ani la Cărturești).

Într-o atmosferă relaxată, printre cafele, ceaiuri și vin, în cafeneaua Cărturești Verona, am discutat, preț de mai bine de două ore, despre Cărturești, despre cum s-a născut, ne-am imaginat ce coloană sonoră ar avea și multe alte lucruri ”serioase”. Dar ne-am și jucat, imaginându-ne cum ar arăta Cărturești dacă ar fi un om, ce gusturi ar avea, cum și-ar sărbători ziua de naștere, ce cadou și-ar dori etc.

Ne-am distrat, am râs mult, am avut discuții amicale în contradictoriu. Sper ca, într-un fel sau altul, lucrurile acestea să se simtă în textele redate mai jos. Și pentru că nu ne mai opream din discutat, am decis să nu renunțăm la întrebări sau răspunsuri, ci să vă dăm doză dublă de Cărturești – așadar, acum, partea I a interviului. Vă asigur că merită să parcurgeți și partea I, și partea a II-a! Și … La mulți ani, dragă Cărturești!

Cum s-a născut conceptul Cărturești?

Daniel: Natural. Cei doi asociați, Șerban și Nicoleta, își doreau un loc care să fie mai aproape de așteptările lor vis-a-vis de ce ar putea să fie o librărie. Context: acum 13 ani se închideau foarte multe librării, iar alea care mai rămăseseră, în cea mai mare parte, erau librării foste comuniste, cărora perioada aceea din anii ’90 nu le-a prins foarte bine, se transformau într-un fel de magazine de jucării, haine și ce vrei tu, mai puțin librării adevarate.

Își doreau o librărie care să arate bine și unde oamenii să fie prietenoși. Cărțile pot fi peste tot aceleași dar librarul este un om foarte important, este cel care face selecția. Acesta a fost cel mai important factor de diferențiere.

Mi-aduc aminte că acum mulți ani, să tot fie 7-8, când am auzit de Cărturești, i-am invidiat numele. Mi se părea – și încă mi se pare – foarte inspirat. Cum l-ați ales?

Daniel: Inițial a fost Cărtărești, nu Cărturești, pe ideea de loc al cărților – poate să fie un sat, un oraș, noi ne gândeam la o cetate, de aici terminația cu ”-ești”. Și așa a rămas până când ne-a rugat Mircea Cărtărescu să schimbăm pentru că primea multe felicitări pentru librăria pe care a deschis-o, dar nu era a lui. Și ne-a spus că uite, pentru voi nu e mare lucru, schimbați ”ă” cu ”u”, dar pentru mine e mare lucru, e o diferență. Acum se mai întâmplă să caute lumea cărți de Mircea Cărturescu, ăsta este efectul (râde).

În logo-ul Cărturești, după imaginea deja celebră și titlul lanțului de librării, apare un fel de subtitlu: carte, ceai, muzică, dichis. Cine a fost primul: cartea sau dichisul?

Daniel: Un caz clasic de oul sau găina. Eu cred că dichisul a fost primul. Deschizându-se într-o vreme foarte nasoală pentru librării, nu prea găseai cărți; atunci vânam pur și simplu ultimele capete de stoc de pe la editura Univers, trebuia să te înscrii pe o listă de așteptare pentru a cumpăra Salman Rushdie ș.a. Ceea ce am oferit noi a fost acel dichis, un alt mod de a face lucrurile și ce am pus în rafturi s-a construit încet, încet. Dacă întrebi oamenii, mulți îți vor spune că vin aici pentru atmosferă. Cărți găsești și la taraba din față și sunt la același preț. Aici este ceva în plus.

Mona: Mie mi-e greu să spun care a fost primul, atunci eram pe băncile școlii și mă intereseau cărțile care apăreau în Cărturești. Dar faptul că mergi în Cărturești pentru că te simți altfel, pentru că îți place să descoperi lucruri aici, este clar că dichisul este primul. Modul acela atât de natural, firesc, de a interacționa cu oamenii, încât vrei să revii. Așa eram eu în liceu.

Daniel: Mă bucură foarte tare că te-ai legat de asta. Dichisul nu era un termen foarte folosit la vremea aceea. Cineva a venit cu ea, a zis măi, era chestia aia, un je ne sais quoi, cu dichis. Nouă ni se părea puțin simandicos. Ne-a luat un timp și ne-am convins că e bine. Acum succesul dichisului e atât de mare, că apare peste tot – covrigi cu dichis, papuci cu dichis, tot ce vrei cu dichis. Ne întrebăm acum dacă este timpul să-l schimbăm.

Nu, nu cred că trebuie schimbat, îți rămâne în minte când citești.

Cristian Mureanu

Cărturești are 13 ani. Să ne imaginăm că este un om, care ar fi ajuns astăzi la granița dintre copilărie și pubertate. Păstrăm analogia pentru următoarele întrebări.

a. Dacă i-ați da o identitate, care ar fi aceasta? Cine este, cum arată, ce preferințe ar avea?

Daniel: Dacă pui întrebarea asta pe Facebook, o să zică toată lumea că e un hipster (râde).

E greu, este o chestie foarte plastică, eu am o imaginație foarte bogată, am început să-l schițez în minte deja.

Am desenat odată pentru colegii mei imaginea brandului, cum îl vedem noi, cum îl văd clienții. Și ne-a rezultat un fel de James Bond cu picioare de balerină. Mai ales după marea criză, care n-a mai trecut, existența noastră s-a dus așa, într-un fel de exercițiu echilibristică și supraviețuire. Am devenit buni la a ne păstra echilibrul pe sârmă, atât de fragilă este treaba.

Mona: Eu mi-am imaginat un adolescent miop care are viziuni foarte clare și foarte faine.

Adriana: N-aș putea să spun că are niște preferințe fixe, este personajul care caută, și tot caută. Întâlnește lucruri care-i plac, i se deschid noi uși din care învață și se inspiră pentru altele noi, și mai încearcă, și mai încearcă, nu știu care e finalitatea. E un drum pe care tot experimentează.

Cristian: Un personaj nostim care ar citi Boris Vian și ar juca fotbal cu băieții de la școală, care ar asculta Radiohead și muzică clasică, ar merge pe bicicletă, s-ar duce la Animest. Și-ar invita prietenii la un ceai, dar ar pune și rom în el.

Petrecere la Cărturești

b. Cum și-ar sărbători ziua de naștere?

Daniel: Trebuie să vă spunem acum că, la aniversări, avem niște petreceri monstruoase. Și Veronica Micle pleacă combinată de la petrecerile astea (râde).

c. Ce cadou și-ar dori?

Mona: Sunt două răspunsuri, unul aproape standard – că și-ar dori ceea ce are mai mult, ca orice om. Al doilea este că și-ar dori să aibe încontinuu elementul acela definitoriu, să nu uite de unde a plecat.

Cristian: Și-ar dori o hartă după care să călătorească.

d. Ce ar vrea să se facă atunci când ar crește?

Mona: Întrebarea mi-aduce aminte de o întâmplare din clasa întâi, când doamna ne-a întrebat ce vrem să fim când vom fi mari și un copil a răspuns că vrea să fie submarin. Așa că eu cred că el ar vrea să fie fix librărie. Librăria aceea cum a învățat el din cărți.

e. Cum este văzut el de ceilalți?

Daniel: Există un top al prejudecăților despre Cărturești. Discutăm acum trei dintre ele.

Una este că librarul vine la serviciu și toată ziua citește. Cei care ajung să se angajeze aici, trăiesc apoi o dramă, pentru că, de fapt, descoperă că au puțin timp de citit. Din fericire, librăriile sunt destul de vizitate, așa că nu ai timp pentru citit în timpul programului.

Apoi, că librăriile ar fi ale nu știu cui, ale unei entități dintr-astea moguliene. Dar Nicoleta Iordan și Șerban Radusunt doi oameni absolut normali și nu au de-a face nici cu politica, nici nu se regăsesc în vreun top al bogaților. Ne implicăm în viața cetății personal, fiecare în parte; instituțional, stăm departe de asocieri de acest fel.

Și trei, că e scump, mai scump decât în alte locuri. Iar această problemă, oricât am adresat-o noi pe , rezistă timpului. Majoritatea celor care o spun nu se obosesc s-o verifice nici măcar la librăria de lângă noi, nici la taraba de vis-a-vis. Puțini știu că librăriile lucrează cu un preț dat de editură, că există un rabat. Noi ne încadrăm în prețul recomandat. Pe de altă parte, faptul că arată mai bine induce ideea că ar fi și mai scump.

Ce sfaturi le-ați da celor dependenți de lectură?

Mona: Să mărească doza!

Daniel: Să știe că nu sunt singuri. Și să reziste în dependența lor, că nu sunt singuri.

Adriana: Nu știu dacă au neapărată nevoie de sfaturi. Eu le-aș spune Lectură plăcută.

Ce coloană sonoră v-ar plăcea să aibă sau ar descrie cel mai bine Cărturești sau un film despre el?

Mona: La mine, filmul ar începe de dimineață, cu Concert pentru două viori și orchestră de coarde al lui Vivaldi, aș continua cu o după-amiază liniștită, dar atipică, e dificil de făcut aici un playlist, iar seara mi-ar plăcea să fie cu Arctic Monkeys.

Adriana: Putem să ne ajutăm de un coleg librar, să ne recomande ceva?

Genul sigur ar fi jazz.

Cristian: Coloana sonoră din Big Bad Love, aș spune eu.

Daniel: Și eu cred că jazz-ul s-ar potrivi cel mai bine, are și melancolia aceea meditativ-creativă, dar în același timp și energia, joie de vivre. Dar sigur îi merge bine și un punk rock, seara cam așa se termină, în zona de alternativ, nebunie. Însă dimineața nu o începem așa, o începem cu o cafeluță, un ceai, intrăm cu nasul în cărți, cu rutina specifică.

Stați pe-aproape, urmează partea a II-a, în care aflăm în ce crede Cărturești, care sunt pașii mari pe care i-a făcut pentru a ajunge lanțul de librării care este astăzi, despre cititori, despre lumea online-ului, despre lecturi și multe, dar multe altele.

Nu uitați nici de parteneriatul nostru cu librăria Cărturești. Puteți comanda cărți cu 15% reducere dacă sunteți cititori Bookaholic sau puteți vedea recomandările noastre pe site-ul lor.