Îi place la nebunie Mircea Horia Simionescu, îi aduce în același loc pe Florin Salam și Marina Abramovic, Silogismele Amărăciunii îi sună ca mieunăturile lui Grumpy Cat iar Răscoala o face cu fetele de la Pussy Riot în timp ce-și ia o șaorma “atât de fragedă” de la Dristor iar din Olimp îi zâmbește candid legendarul Arnold. Pe Facebook, mixurile sale pop culturale de DJ conceptual rup norma la Like-uri și tocmai lansează o serie de tricouri cu designerul Lana.
Julien Britnic, Iulian Fecioru cum îl știu buletinul și site-urile de advertising, șterge praful din biblioteca pentru toți, remixează copertele cărților clasice, apropie cu un umor nebun literatura de pop cult-ul contemporan și, mai ales, o face fără prejudecăți. În mix-ul lui Britnic stau firesc lucruri, oameni și concepte din zone pe care le percepem ca fiind diferite care, puse împreună, prin contrast, produc surpriză, râsete și pauze de gândire.
Profa ta de română știe ce faci?
Nu încă, deși la umorul sarcastic (și un ușor șarm interbelic de Doamna T.) pe care îl avea, sunt sigur că nu ar fi strâmbat din nas. E posibil totuși să se fi pensionat între timp. Oricum, o să public în curând o copertă dedicată liceului din Piatra Neamț pe care l-am absolvit, “Calistrat Hogșs”, care sper să ajungă în atenția unei anumite profesoare de chimie al cărei hit preferat în relație cu mine era “I got five on you” (deși o referință la Breaking Bad ar fi mai adecvată).
Cine e Britnic și ce face?
Britnic e un DJ conceptual care remixeaza vizual tot ce vede cultural în jurul său (antropologic vorbind) iar atunci când scrie devine un Google Translate Poet, încercând să traducă sentimentele digitale ale generației Facebook.
Cum s-a transformat Iulian în Julien?
E o metamorfoză inversă ca la Kafka, dintr-un gândac mic-burghez cu job stabil în advertising m-am trezit într-o dimineață că trebuie să fiu un om de creație care să atingă și o zonă la limita artei. Și așa Gregor Samsa s-a transformat în Spiderman.
Cum e procesul – de la carte la imagine sau de la imagine la carte?
Firesc, plec de la titlul cărții pe care încerc să nu-l leg neapărat de plot-ul din interior și să-l las liber celor mai spontane asocieri din oceanul de cultură pop actuală. Doar așa cea mai post-modernă creație a lui Eminescu poate fi “Miron și frumoasa fără corp” care merge foarte bine cu trip-ul virtual din filmul “Her” al lui Spike Jonze și cu lifestyle-ul multora care își mențin relationship-urile vorbind pe Skype.
Mixurile tale culturale mi se pare că aduc super bine literatura în viață și invers. E o coborâre de pe piedestal, un baros în turnul de fildeș?
E un turn de fildeș open-space, cu Wi-Fi, cu pereți de sticlă, tapetat cu ecrane de plasmă pe care se transmit reality-show-uri și imagini de pe CCTV-uri. Undeva, în colț, vedem și o bibliotecă-stil de la IKEA plină de cărți și reviste. Exagerez, dar ce vreau să spun e că și cea mai abstractă literatură are o legătură cu viața (fie ea și virtuală), trebuie doar să găsești acel hyperlink care să o facă accesibilă. Eu încerc să tabloidez unele opere clasice pentru a le coborî de la catedră sau de pe soclul memoriei afective astfel încât să vrei să ți le pui cover photo pe Facebook sau să le porți că tricou.
Face un astfel de proiect literatura mai simpatică pentru cei care n-o prea consumă a”cu de toate”?
Chiar dacă nu au citit o anumită carte (doar își amintesc vag că o profă de română îi bătea la cap cu ea sau mereu amâna să o citească), în mixul meu devine o operă căreia îți vine să-i dai Like, ceea ce, în ziua de azi, e de obicei începutul unei frumoase prietenii cu orice/oricine.
Mixurile tale culturale i-au inspirat pe mulți. Văd pe wall-ul tău că-ți trimit coperte făcute de ei sau citesc că alți designeri au luat-o și ei, coincidență, fix pe trendul ăsta.
Coperțile mele remixate au devenit un “meme”, un template conceptual în care oricine poate să-și insereze propria variantă, pentru că aici copertă unei cărți celebre e un frame prin care poți privi fauna pop înconjurătoare. Iar fiecare avem câte o opinie în acest sens. Mă bucură că mulți se amuză jucându-se cu asta, e un remix la remix flatant. Chiar mă gândesc că la un moment dat, când voi publică seria de coperte, să am și o secțiune de “official fan fiction”.
Salam, Adi Minune și saorma. O arzi marginal și recuperezi. Nu s-a trezit nimeni “pentru că Valoare și pentru că artă”?
Salam și șaorma fac parte, în viziunea culturii înalte, din “Salonul Refuzaților”. De aceea sunt niște fenomene care mă intrigă și mă fac să le dau un lustru estetic/arty care să le facă potrivite expunerii într-o galerie de artă contemporană. Sigur că sunt topic-uri controversate și trezesc și Unlike-uri, dar eu mă adresez acelui public care are instalat driver-ul Humour în sistemul lor de operare.
Literatură contemporană nu mixezi? De ce doar clasici?
Clasicii au un impact emoțional mult mai mare și prin ei pot să ating mai multe generații, sunt acel must-have informațional pe care oricine a trecut printr-un liceu îl are. Doar sunt Biblioteca pentru Toți. Deocamdată, asta mă atrage mai mult. Nu refuz “clasicii” de azi, va veni și rândul lor la mixer la un moment dat.
Sigur scrii! Ce ai prin sertare?
Îmi place să cred că sunt al doilea autor de romane politistie ca popularitate din Malta. Dar doar ca idee. Am scris niște draft-uri, dar deocamdată încerc să ajung în Istoria lui Călinescu (și autor canonic studiat în școală) prin genul scurt, marginal, al status-ului de Facebook
Ce cărți de literatură română ai băga în programa școlară? Dar străină?
Un nume pe care îl am la Favorites de mult timp, Mircea Horia Simionescu și al său “Dictionar onomastic”. Și aș paria că și romanul pe care îl scrie blogger-ul Pitici Gratis acum, ‘Florin Salam-Călător în timp”, ar merită o mențiune într-o bibliografie suplimentară.
Din cea străină, Raymond Queneau – Exercises de style, Junot Diaz -T his is how you lose her și, dacă ar fi publicat, textul celui mai obsedant podcast de ficțiune de pe iTunes, Welcome to Night Vale.
Trebuie să te întreb și asta: care-s autorii tăi preferați? Români și străini.
Din playlist-ul local: Urmuz, Caragiale, Cărtărescu, Mircea Horia Simionescu și autorii anonimi ai “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și “Privește cerul”. Din playlist-ul extern: Vonnegut, Houellebecq, Borges, Paul Auster și autorul anonim al contului de Twitter KimKierkegaard.
Noi de unde ne luăm tricouri?
Toate modelele de tricouri Lana X Britnic (colaborarea mea cu designerul de fashion Lana Dumitru) vor fi foarte curând postate pe Facebook și pot fi comandate la simplă adresă de e-mail: Lana@Lanaa.ro. Notă bene: orice copertă remixata de mine poate deveni, la cerere, tricou!
The post Julien Britnic – “În mixul meu, cartea devine o operă căreia îți vine să-i dai Like” appeared first on Bookaholic.