De vorbă cu un copil pasionat de lectură: Maria, 9 ani –”Lectura este o maşină miraculoasă”

Pe Maria am cunoscut-o în urmă cu patru ani, pe când era la grădiniță. De atunci era un copil pasionat de lectură. Îmi place să cred că am crescut împreună, căci am învățat multe lucruri de la ea. Amândouă ne luptăm, cot la cot și la per tu, cu limba engleză, în fiecare săptămână.

Acum are 9 ani și jumătate, este elevă în clasa a III-a, la şcoala gimnazială I. G. Duca din Bucureşti, și citește pe rupte. Mi-a mai împrumutat și mie cărți de-ale ei, cele pe care eu nu am avut ocazia să le citesc când am fost mică. Iar atunci când mi le împrumuta mă întreba, deseori, dacă-mi trebuie pentru a scrie pe Bookaholic .

Așa mi-a venit ideea să stăm de vorbă și să scriem aici ce ne-a trecut prin cap vizavi de universul cărților. Mai mult, într-o seară, la un festival de literatură, când vorbeam cu Alina, una dintre colegele mele, despre lamentările adulților conform cărora copiii nu mai citesc, eu mă împotriveam afirmației și o dădeam exemplu pe Maria, cea care citise, numai cu mine, peste douăzeci de cărți în engleză.

De Maria mă leagă multe amintiri și bucurii. Dar, fiind un copil care gândește deja foarte matur pentru vârsta ei și un mini-bookaholic exemplar, mă gândesc că vă va face plăcere să citiți despre primele ei întâlniri cu cărțile, despre preferatele ei, despre alegerea volumelor, despre cartea pe care vrea s-o scrie, despre ce l-ar întreba pe Roald Dahl dacă ar ieși la un suc de portocale cu el, despre ce alte hobby-uri mai are și multe altele.

Când și cum a început călătoria ta în lumea cărților?

Am învăţat să citesc la vârsta de 6 ani. Încă de la grădiniţă, începusem să cunosc literele de tipar şi eram atrasă de cărţi. La început, le răsfoiam cu bucuria de a le descoperi poveştile privind imaginile sau ascultând ceea ce îmi citeau părinţii sau bunicii mei. Erau poveşti care îmi plăcuseră atât de mult, încât le puteam spune pe de rost, ca pe o poezie, tata chiar m-a înregistrat, în căsuţa noastră de la Şirnea, pe când spuneam una pe dinafară.

Îți mai amintești care a fost prima carte pe care ai citit-o? (Au trecut, totuși, trei ani de când ai învățat să citești. )

Jeff Kidney, Jurnalul unui puşti, primul volum. Mi s-a părut a fi o carte foarte amuzantă şi
am continuat să citesc volume din această serie, atât în română, cât şi în engleză (după ce am început să mă descurc mai bine în această limbă).

Câte cărți ai citit până acum? Dă-ne câteva titluri dintre preferatele tale.

Nu pot spune cu exactitate. Probabil câteva sute. Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi, de Nikolai Nosov; Poveste fără sfârşit, de Michael Ende; Minunea, de R. J. Palacio; Mark Twain, Tom Sawyer detectiv şi Tom Sawyer în străinătate (pe aceasta din urmă chiar am citit-o când eram eu însămi în străinătate, în vacanţa de vară, cu părinţii); toate cărţile semnate de Roald Dahl, pe care le-am putut găsi în limba română sau în engleză.

Ne poți spune câteva cuvinte despre una dintre cărțile tale preferate? De ce i-ai sfătui și pe alți copii să o citească?

Una dintre cărţile mele preferate este Danny, the champion of the world, scrisă de Roald
Dahl. Cartea prezintă povestea unui băieţel (Danny) şi a tatălui său. Ei deţineau o staţie de benzinărie, dar se descurcau destul de greu. Mama băiatului murise atunci când el avea numai 4 luni. Înainte de a merge la şcoală, băiatul a făcut împreună cu tatăl său un motor, dovedindu-şi abilităţile de inginer în devenire. Într-o noapte, Danny se trezeşte şi vede că tatăl nu era în pat, ceea ce i-a produs, evident, o stare de îngrijorare. Căutându-l, a descoperit că acesta vâna în timpul nopţii păuni, pentru a avea cu ce să se hrănească. Danny îl găseşte cu piciorul rupt şi îl ajută să ajungă acasă. Treptat, trecând prin diverse situaţii împreună, copilul ajunge să considere că tatăl lui este un om cu totul deosebit şi devine foarte mândru de el.

Ceea ce mi-a plăcut în mod special la această carte este relaţia minunată dintre băieţel şi tatăl său. Cred că orice copil ar trebui să o citească pentru a privi cu mai mare atenţie la relaţia pe care o are cu părinţii lui.

Îți alegi tu cărțile sau părinții tăi?

Depinde. Alegem şi eu şi ei. Nu întotdeauna însă gusturile noastre se potrivesc. Am stabilit
de comun acord cu părinţii mei să citesc pe rând o carte aleasă de ei şi apoi una găsită de mine. De regulă, atunci când mergem la librărie (cel mai adesea la Cărtureşti), încep prin a cerceta cărţile aşezate pe masa cu publicaţii Best Seller. Apoi caut autorii sau colecţiile pe care deja le cunosc, iar dacă nu reuşesc să mă dumiresc, citesc prezentarea cărţii de pe coperta a IV-a.

O parte din biblioteca Mariei

Ce trebuie să aibă o carte pentru a te atrage?

O carte bună trebuie să fie o combinaţie reuşită de umor de bună calitate, amuzament,
aventură, iar la finalul ei să poţi rămâne cu o idee esenţială despre un anumit mod de a fi sau de a acţiona. Uneori, poveştile pot avea o anumită doză de tristeţe, însă personajele reuşesc să-şi depăşească problemele şi victoria lor mă bucură de fiecare dată. Această situaţie am întâlnit-o, de pildă, în cartea Eu, haios?, scrisă de James Patterson.

În vacanțe citești? Ai lecturi diferite față de restul timpului?

Nu fac diferenţe între timpul anului şcolar şi cel al vacanţei. Dacă îţi place să citeşti, simţi nevoia să o faci mereu, căci după ce ai început cu greu te mai poţi opri. Sigurul avantaj în vacanţe este că am mai mult timp pentru citit .

Ce carte ai pe noptiera din camera ta acum?

Mark Twain, Aventurile lui Huckleberry Finn şi o carte de rugăciuni pentru copii (aceasta stă mereu la îndemână).

Le-ai oferi prietenilor tăi cărți cadou? De ce da/ de ce nu?

Cunoscându-mi prietenii, ştiu că mulţi dintre ei nu şi-ar dori, în primul rând, să primească în dar cărţi. Însă există şi excepţii, precum prietenul meu Sergiu, căruia îi plac foarte mult enciclopediile despre viaţa animalelor şi a plantelor, lui cu siguranţă i-aş putea oferi cărţi. Dacă m-aş hotărî totuşi să le dăruiesc cărţi colegilor sau prietenilor mei, aş încerca să le aleg pe acelea care le-ar putea stârni interesul şi le-ar putea deschide gustul pentru călătoria în lumile fantastice. Ar fi cu siguranţă cărţi de aventuri.

Mi-a șoptit un spiriduș că autorul tău preferat este Roald Dahl. Dacă te-ai întâlni mâine la un suc de portocale cu el, ce l-ai întreba?

Dacă aş avea şansa de a sta faţă în faţă cu Roald Dahl (wow, chiar ar fi ceva!), l-aş întreba care a fost ideea de la care a început, pentru prima dată, să scrie, şi cum de a reuşit, în atât de multe cărţi, să mă uimească şi să-mi păstreze intactă curiozitatea pentru poveştile lui.

Colecția Roald Dahl răspândită pe biroul Mariei

Ce le-ai spune copiilor de vârsta ta pentru a-i convinge să citească?

Le-aş spune că lectura este o maşină miraculoasă, care te poate plimba în lumi paralele, îndepărtate de tine în spaţiu şi în timp, la care altfel nu ai avea acces. Aş adăuga că cititul îţi îmbogăţeşte imaginaţia, lumea interioară, modul de a gândi şi de a simţi, punându-te adesea în situaţia de a privi lumea prin ochii altor oameni. E ca şi cum ai trăi mai multe vieţi în acelaşi timp.

Mi-ai spus la un moment dat că scrii o carte . Cum ți-a venit ideea? Pe scurt, despre ce este vorba?

Mi-a venit ideea să scriu o carte despre o fetiţă, Emily, care trăia într-o pădure, împreună cu tatăl ei, după moartea mamei. Treptat, ea îşi dă seama că este un fel de vrăjitoare în devenire şi va trece printr-o mulţime de peripeţii încercând să regăsească spiritul mamei ei şi taina lăsată de aceasta moştenire.

Ce părere ai despre cărțile din bibliografia școlară?

Unele dintre ele mi se pare că nu mai sunt potrivite cu timpul actual şi cu stilul nostru de viaţă, având un limbaj adesea greoi şi învechit. Există însă şi câteva care nu îşi pierd actualitatea şi care pot fi citite cu interes şi de către copiii de azi. De pildă, mi-a plăcut foarte mult cartea lui Mark Twain, Tom Sawyer, pe care am citit-o astă-vară, în timpul vacanţei. Sau volumele lui Ionel Teodoreanu (Uliţa copilăriei, La Medeleni), care conţin o mulţime de expresii frumoase, de parcă autorul lor ar picta cu litere şi cuvinte. Probabil că aşa îţi dai seama cu adevărat dacă o carte este bună: dacă poate fi citită cu plăcere de copii din generaţii care au trăit foarte diferit.

Ce alte hobby-uri ai, în afară de lectură?

Îmi place foarte mult să cânt la pian şi am început de câteva luni să iau lecţii cu o
doamnă profesoară. Am avut şi norocul de a primi în dar o pianină de la bunicul meu (care o avea acasă, dar nu o folosea), astfel încât pot repeta în fiecare zi. Când vin de la şcoală, primul lucru pe care îl fac este să cânt câteva melodii. Atunci când descifrez o partitură, mă simt de parcă aş înţelege un text, deci e tot un fel de lectură şi când mă aşez la pian. O lectură cu sunete, care se răspândesc prin camerele casei, bucurându-mă nu doar pe mine, ci şi pe părinţii mei.

Fotografiile din material sunt realizate de părinții Mariei și au fost folosite cu acordul lor.